Pe drum cu greierii

Nu din motive de regret sau din escapism, ci dintr-o pura curiozitate si dorinta de viata, Ishmael si-a facut planurile de plecare. Slujba de arhitect ii venea ca o manusa, clientii cu care lucrase erau intotdeauna multumiti de el, iar ceilalti colegi de breasla ii pasau mereu proiectele pentru revizuire. Fusese sarac, crescut intr-o familie din Poznan, Polonia cu tatal preot si mama vanzatoare la aprozar. Din toate modurile in care putea creste, Ishmael a ales o existenta marunta, fara niciun fel de placeri costisitoare sau efemere. Asadar, avea bani.

-Lia, mi-a parut bine sa lucrez cu tine, de maine nu mai vin.
-Ish, ce s-a intamplat? Esti bolnav?
-Mi-am luat o motocicleta si am sa merg pe ea pana la poalele Anzilor. Iti voi trimite vederi de acolo.

Decizia o luase pe nepusa masa, dar intotdeauna s-a uitat la serialele si documentarele de calatorie. O motocicleta veche, cu locasuri pentru bagaje in stanga si in dreapta rotii spate era noua lui casa. Nu voia sa stea la hoteluri caci isi luase un cort de doua persoane.

Prima destinatie a fost Germania, ajunse la Berlin. Pana acolo drumul i-a fost potrivnic caci a avut doua cazaturi minore si umarul stang nu ii dadea pace. Fara sa isi dea seama fiecare noua zi intalnea oameni noi si devenea din ce in ce mai putin arhitect si din ce in ce mai mult fericit.

-Incotro te-ndrepti, tinerelule? il intrebase un motociclist pe Harley Davidson.
-Oriunde ma duce drumul.
-Se vede ca nu esti pe motor de mult. Stai mai departe de tiruri si camioane, nici vor sti ca te-au zdrobit sub roti.
-Multam! Hai 'ncoa sa ne facem o poza.

Prima vedere catre Lia ajunse peste 4 zile, iar femeia a crezut ca Ish s-a inrolat intr-o banda de motociclisti fiorosi.