Carte, fluture, tei

Nu, azi n-am sa scriu despre depresie si nu pentru ca m-as teme de lipsa de interes a celor care ma citesc vizavi de acest subiect. Stiu de un blog (Jurnalul unui anxios) care avea in luna martie a acestui an peste 40.000 de cititori, peste 1100 de comentarii si am auzit si o stire conform careia, daca nu este deja, depresia va deveni principala boala a omenirii, afectand la nivel mondial cel mai mare numar de persoane, surclasand boli ca cele de inima si chiar cancerul. Deci interes, exista. Prin urmare daca ma retin sa scriu despre aceasta suferinta a mea (si a cator altora) o fac pentru ca vreau sa umplu si celalalt taler cu ceva incercand sa echilibrez cantarul meu psiho-emotional cu trairile pozitive percepute in acelasi timp si cu aceeasi intensitate ca si cele rele. Am plecat cu noaptea in cap sa rezolv cinci-sase chestiuni. Am facut-o? Da. Pe tasul implinirii s-a adunat tot ce mi-a reusit si putin mai mult: mi-am cumparat o carte de Vintila Corbul si Mircea Eugen Burada in conditii aproape similare celor din articolul meu “Pendulul lui Foucault, spirt si curcuma de la mama ei” si tei pentru momentele speciale de seara, dinainte de culcare. In plus,m-a amuzat un cuplu de politisti din aceia de sector care-i amendeaza pe cei ce vand patrunjel  pe trotuare: Stan era inalt si slab si Brana pitica si grasa, n-aveau nicio credibilitate, bietii. M-a incantat un fluturas  aproape ca o libelula, cum nu mai vazusem niciodata de frumos: corp lung, oliv, cu o singura dungulita neagra si aripi inguste, lungi , negre cu bulinute albe.